Boala lui Meniere Ce este boala lui Meniere?
Boala lui Meniere Ce este boala lui Meniere? Boala Meniere este o boală a urechii interne care poate provoca amețeli, adică vertij și pierderea auzului din cauza unei creșteri a cantității de lichid numit endolimph în urechea internă. În multe cazuri, boala Meniere afectează în mod obișnuit doar o ureche. Boala Meniere poate apărea la orice vârstă, dar s-a observat că începe de obicei la vârsta adultă tânără și mijlocie. Este mai frecventă la femei decât la bărbați. Boala Meniere este considerată o afecțiune cronică, dar diferite tratamente pot ajuta la atenuarea simptomelor și la minimizarea impactului pe termen lung asupra vieții unui individ.
Cauze Ce cauzează boala Meniere?
Cauza reală a bolii Meniere nu a fost încă identificată. S-a observat că semnele și simptomele bolii Meniere sunt cauzate de o cantitate anormală de lichid endolimph în urechea internă, dar nu este încă clar ce cauzează acumularea de endolimph. Experții cred că este probabil să fie cauzată de o combinație de factori multipli. Factorii despre care se crede că influențează nivelul crescut de fluid endolimph care cauzează boala Meniere includ un răspuns imun anormal, probleme cu drenajul fluidelor, probabil din cauza unei obstrucții sau anomalii anatomice, predispoziție genetică și infecții virale.
Care sunt complicațiile bolii Meniere?
Cele mai dificile probleme ale bolii Meniere sunt atacurile imprevizibile de vertij și posibilitatea pierderii permanente a auzului. Boala poate întrerupe viața unui individ în mod neașteptat, provocând oboseală și stres. În plus, vertijul poate determina individul să-și piardă echilibrul și să crească riscul de rănire din diverse accidente care pot rezulta din acesta.
Cum de a preveni boala Meniere?
Nu există nici un remediu clar pentru boala Meniere. Cu toate acestea, tratamentele recomandate de medicul dumneavoastră vor produce simptome precum amețeli și tinitus, care vă pot reduce calitatea vieții, mai blândă și mai puțin frecventă.
Simptome Care sunt simptomele bolii Meniere?
Semnele și simptomele bolii Meniere includ amețeli, pierderea auzului, tinitus (sunând în urechi) și un sentiment de plenitudine în urechi. Atacurile de vertij apar fără avertisment și durează de obicei de la 20 minute la câteva ore. Această amețeală durează de obicei mai puțin de 24 ore, dar poate reapărea. Pierderea auzului cauzată de boala Meniere apare în principal la o vârstă fragedă și vine și merge în atacuri. Cu toate acestea, în unele cazuri, s-a observat o pierdere permanentă a auzului pe termen lung. Tinitusul cauzat de boala lui Meniere este simțit ca un sunet de sunet care sună, zumzăie, răcnește, fluieră sau șuieră în urechea individului. Persoanele cu boala Meniere simt de obicei presiune sau plenitudine auditiva in urechea afectata. Semnele și simptomele bolii Meniere vin și pleacă în atacuri. După un atac, semnele și simptomele se ameliorează și pot dispărea complet pentru un timp. Frecvența acestor atacuri poate scădea în timp. Persoanele cu semne sau simptome ale bolii Meniere ar trebui să solicite asistență medicală cât mai curând posibil. Alte boli pot imita, de asemenea, semnele și simptomele bolii Meniere. Prin urmare, este important să obțineți un diagnostic precis cât mai curând posibil.
Metode de diagnosticare Cum este diagnosticată boala Meniere?
Pentru a diagnostica boala Meniere, medicul efectuează mai întâi un examen fizic și își propune să învețe despre istoricul sănătății pacientului cu diferite întrebări. Pacientul trebuie să discute toate simptomele pe care le observă cu medicul în timpul acestui proces de examinare și să împărtășească informații despre orice alte afecțiuni sau boli pe care le poate avea. Pentru a diagnostica boala Meniere, trebuie observate două episoade de amețeli care nu pot fi explicate dintr-un motiv diferit, care durează cel puțin douăzeci de minute și până la 12 ore, pierderea auzului confirmată de un test de auz, tinitus sau un sentiment de plenitudine în ureche. Echilibrul individual și sănătatea urechii interne sunt, de asemenea, printre elementele evaluate. Un test auditiv evaluează cât de bine percepe un individ diferite sunete și cât de bine pot distinge între cuvinte similare. Persoane cu Meniere boala are de obicei probleme cu auzul la frecvențe joase sau o combinație de frecvențe înalte și joase, dar relativ nici o problemă la frecvențe normale.
Pentru majoritatea persoanelor cu boala Meniere, sentimentul de echilibru care este deranjat în timpul unui atac revine la normal între atacuri. Testele pentru a determina funcționalitatea urechii interne în procesul de diagnosticare a bolii Meniere includ videoistagmografia, testul scaunului rotativ, testul potențialului miogen evocat vestibular, posturografia, testul vHIT și electrococleografia. Videonystagmografia, testul VNG, evaluează funcția de echilibru prin măsurarea mișcărilor oculare ale unui individ. Senzorii legați de echilibru din urechea internă sunt conectați la mușchii care controlează mișcarea ochilor. Această conexiune permite individului să-și miște capul concentrându-și ochii asupra unui anumit punct. Testul scaunului rotativ, ca și testul VNG, măsoară funcția urechii interne în raport cu mișcarea ochilor. Individul se află într-un scaun rotativ controlat de calculator și se măsoară răspunsul la stimuli la urechea internă. Testul de potențial miogen evocat vestibular sau VEMP este un test utilizat pentru diagnostic, precum și pentru monitorizarea evoluției bolii. Acest test măsoară modificările caracteristice ale urechii interne afectate a persoanelor cu boala Meniere. Posturografia este un test computerizat care dezvăluie ce componentă a sistemului de echilibru al individului (vedere, ureche interioară sau senzații de la mușchi, tendoane și articulații) se bazează pe majoritatea și care părți pot provoca probleme. În timp ce poartă centura de siguranță, individul stă desculț pe o platformă și încearcă să mențină echilibrul în diferite condiții. Testul impulsului capului video (vHIT) este un test relativ nou care utilizează tehnologia video pentru a măsura reacțiile oculare ale unui individ la mișcarea bruscă. În timp ce individul se concentrează pe un punct, capul său este rotit rapid și aleatoriu. Dacă, atunci când capul persoanei se întoarce, ochii se concentrează în altă parte decât pe țintă, poate fi prezent un reflex anormal. Electrococleografia sau testul ECoG măsoară răspunsul electric al urechii interne la sunet. Acest test poate ajuta la determinarea dacă există o acumulare anormală de lichid în urechea internă. Testele de sânge și scanările imagistice, cum ar fi IRM, pot fi ordonate pentru a exclude posibilitatea unor tulburări, cum ar fi o tumoare pe creier sau scleroza multiplă, care ar putea provoca probleme similare cu boala Meniere.
Metode de tratament Cum se tratează boala Meniere?
Nu există un tratament permanent și complet eficient pentru boala Meniere. Tratamentul bolii are ca scop controlul simptomelor. O serie de tratamente pot ajuta la reducerea severității și frecvenței atacurilor de vertij. Cu toate acestea, din păcate, nu există nici un tratament pentru pierderea auzului din cauza bolii Meniere. Medicatia in boala Meniere are ca scop in principal reducerea ametelii si a senzatiei asociate de greata, prevenirea acumularii de lichid endolimph si reducerea frecventei atacurilor. Diverse terapii medicamentoase pot fi, de asemenea, administrate prin injecții în ureche. Pe de altă parte, în cazurile care sunt rezistente la tratamentele medicamentoase și afectează grav calitatea vieții individului, tratamentul chirurgical poate fi folosit pentru a scurge lichidul endolimph, pentru a elimina labirintul care provoacă tulburarea de echilibru și pentru a elimina structura nervoasă din zona relevantă. Aparatele auditive pot fi utilizate pentru a înlocui auzul pierdut din cauza bolii Meniere.
Schimbarea stilului de viață și îngrijirea la domiciliu pentru boala Meniere
Unele practici pot ajuta la reducerea impactului bolii Meniere asupra individului. Persoana trebuie să stea sau să se întindă în timpul unui episod de amețeală. În timpul unui atac de vertij, individul ar trebui să evite activitățile care pot agrava semnele și simptomele, cum ar fi mișcarea bruscă, luminile strălucitoare, vizionarea televizorului sau cititul. În schimb, individul ar trebui să încerce să se concentreze pe un obiect care nu se mișcă. Persoanele afectate de boala Meniere ar trebui să se odihnească între atacuri și să nu se grăbească să revină la activitățile normale. Individul trebuie să-și amintească faptul că își poate pierde echilibrul. Căderea poate cauza vătămări corporale grave. În cazul trezirii pe timp de noapte, ar trebui să se asigure iluminarea și să se acorde atenție pentru a evita deplasarea în locuri întunecate. Persoanele cu probleme de echilibru cronic pot folosi o trestie pentru a ajuta la mersul pe jos. În conformitate cu sfatul medicului, consumul de substanțe care pot provoca retenția de lichide în organism, cum ar fi sarea, poate fi reglementat și, dacă este necesar, un program de dietă poate fi aplicat în consecință. Boala Meniere poate afecta viața socială a unui individ, productivitatea și calitatea generală a vieții. Prin urmare, individul ar trebui să învețe totul despre afecțiune consultând un medic și făcând propriile cercetări. Un grup de suport cu alte persoane care împărtășesc această condiție poate oferi informații, resurse, suport și strategii de coping.
