Mitomania Ce este Mythomania?
Mitomania Ce este Mythomania? Mithomania, cunoscută și sub numele de minciună patologică sau pseudologie fantastică, sau minciună imaginativă, este numele dat comportamentului continuu, cronic de minciună ca urmare a impulsurilor compulsive sau din obișnuință. Persoanele care suferă de mithomanie pot fi definite ca mithomaniaci sau mincinoși patologici. Spre deosebire de persoanele care pot spune ocazional minciuni albe pentru a evita rănirea sentimentelor altora sau pentru a evita să se încurce ele însele, un mithomaniac poate minți fără nici un motiv aparent. Mythomania a fost descrisă pentru prima dată în literatura medicală în urmă cu mai mult de un secol în 1895 de Dr. Anton Wolfgang Adalbert Delbruck, care a scris că este „crearea de falsificări complet disproporționate față de situație, fără niciun scop vizibil, poate fi extinsă și foarte complexă și se poate manifesta ani de zile sau chiar o viață.” Astăzi, nu există o definiție universală a condiției care să fie clar definită și acceptată de psihiatri. Unii psihiatri disting comportamentul compulsiv de mitomanie, alți specialiști pot considera cele două echivalente, iar un alt grup neagă existența minciunii compulsive. Unele cazuri de mitomanie pot fi cauzate de o tulburare mentală, cum ar fi tulburarea de personalitate antisocială, numită și sociopatie, în timp ce în alte cazuri nu a fost identificată nicio cauză medicală specifică pentru a explica comportamentul individului.
Cauze Ce cauzează Mythomania? Minciuna patologică
sau mitomania este un termen folosit pentru a descrie persoanele care mint impulsiv. Deși se pare că există multe cauze posibile pentru mitomanie, motivele din spatele apariției acestei afecțiuni nu au fost încă stabilite definitiv. În unele cazuri, individul mitoman minte să se facă să arate ca un erou, să obțină acceptare sau simpatie de la cei din jurul său, în timp ce în alte cazuri s-a observat că nimic nu se câștigă din minciuni. Compulsia de a minți este o caracteristică cunoscută a unui număr de tulburări de personalitate, inclusiv tulburarea de personalitate antisocială. Rezultatele unui studiu din 2007 sugerează că o serie de probleme care afectează sistemul nervos central fac indivizii mai predispuși la mitomanie. În plus față de o anomalie în raportul dintre hormoni și cortizol în corpul individului, traumatismele sau leziunile capului pot juca, de asemenea, un rol în dezvoltare sau mitomanie.
Un studiu din 2016 asupra a ceea ce se întâmplă în creier atunci când minți a arătat că, cu cât mai multe neadevăruri pe care le face un individ, cu atât mai ușor este pentru acel individ să mintă mai mult și cu atât mai des se repetă. Rezultatele studiului sugerează, de asemenea, că interesul propriu alimentează tendința spre necinste. Chiar dacă acest studiu nu este direct despre mitomanie, rezultatele cercetării oferă perspective asupra motivului pentru care mincinoșii patologici pot minți atât de mult și atât de ușor.
Simptome Care sunt simptomele Mythomania?
Cel mai important dintre simptomele mitomaniei este tendința individului de a minți continuu. În timp ce, în unele cazuri, indivizii pot minți din rușine sau pentru a evita o situație incomodă, cum ar fi probleme, un mincinos patologic spune minciuni sau povești care nu au beneficii obiective. Situația poate fi deosebit de corozivă și frustrantă pentru prietenii și familia mitomaniacului, deoarece mincinosul nu câștigă nimic din minciunile lor. Poveștile spuse de mitomaniac sunt adesea dramatice, complexe și detaliate. Minciunile lor tind să fie foarte detaliate și colorate. Chiar și atunci când poveștile mitomaniacului sunt clar exagerate, el sau ea poate fi foarte convingător. Mincinoșii patologici se prezintă adesea ca eroi sau victime în poveștile pe care le spun. Mincinoșii patologici pot avea tendința de a spune minciuni pentru a câștiga admirație, simpatie sau acceptare din partea altora, precum și tendința de a fi eroul sau victima în poveștile lor. Un mincinos patologic poate spune minciuni și povești care se încadrează undeva între o minciună conștientă și o iluzie. În unele cazuri, mitomanul poate crede pe deplin minciunile pe care le spune. Poate fi dificil să găsești modalități de a face față unui mincinos patologic care nu este întotdeauna conștient că minte și crede propriile minciuni ca adevăr. Experții medicali subliniază faptul că, în unele cazuri, în care acest lucru se repetă prea des, individul devine incapabil să distingă între fapt și ficțiune după un timp. Mitomanii vorbesc de obicei eficient și știu cum să relaționeze cu ceilalți atunci când vorbesc. Ei pot comunica într-un mod creativ, original și cu gândire rapidă, adesea fără a prezenta semne comune de minciună, cum ar fi pauze lungi în vorbire și evitarea contactului vizual. Când i se pune o întrebare directă, mithomaniacii pot da un răspuns nespecific sau pot prelungi conversația prea mult timp fără a răspunde la întrebare.
Diferența dintre minciunile patologice și minciunile albe
Majoritatea mint din când în când. Cercetările sugerează că, în medie, oamenii spun între 1 și 2 de minciuni pe zi. Cele mai multe dintre aceste minciuni sunt ceea ce sunt considerate „minciuni albe”. Minciunile patologice, pe de altă parte, sunt minciuni care sunt spuse în mod constant și obișnuit, dar, în același timp, nu are rost să le spui.
Minciunile albe sunt minciuni care sunt spuse ocazional, considerate inofensive, fără intenții răutăcioase, și sunt numite minciuni mici spuse pentru a evita rănirea sentimentelor altora sau pentru a evita să te bagi în necazuri. Exemple de minciuni albe includ folosirea unei dureri de cap ca scuză pentru a evita participarea la o întâlnire, spunând că o factură care a fost uitată să fie plătită a fost plătită sau mințind despre motivul întârzierii la muncă. Minciunile patologice, pe de altă parte, sunt spuse frecvent și compulsiv, nu au nici un motiv aparent sau beneficiu pentru individ, sunt persistente, portretizează naratorul ca o victimă sau erou, și nu sunt descurajate de vină sau riscul de a fi prins. Exemple de minciuni patologice includ crearea unui trecut fals, cum ar fi pretinderea că ați realizat sau ați experimentat ceva ce nu ați avut, pretinzând că aveți o boală amenințătoare de viață pe care nu o aveți de fapt sau pretinzând că sunteți legat de o persoană faimoasă pentru a impresiona pe alții. Detectarea unui mincinos patologic nu este întotdeauna ușoară. La urma urmei, în timp ce este în natura umană să fii suspicios față de orice afirmație care pare prea bună pentru a fi adevărată, minciunile spuse de mincinoșii patologici nu sunt întotdeauna exagerate. În plus, mincinoșii patologici pot spune minciuni normale, genul de minciuni pe care cineva care nu are nici o constrângere să mintă le-ar putea spune. Poate fi posibil să se diagnosticheze mitomania la persoanele care vorbesc adesea despre experiențe și realizări care le fac să pară eroice, care adesea devin victime și caută simpatie în poveștile pe care le spun, care spun povești foarte fine și detaliate, care răspund rapid și în detaliu, dar vag la întrebări despre poveștile pe care le spun și care spun diferite versiuni ale aceleiași povești.
Care sunt relațiile dintre Mythomania și alte tulburări psihologice?
Testele detectorului de minciuni au arătat că mitomaniacii prezintă excitare, stres și vinovăție atunci când mint. Acest lucru este diferit de psihopații care nu experimentează niciuna dintre aceste reacții. În timp ce persoanele afectate de tulburare antisocială se află pentru interesul extern de sine sub formă de bani, sexualitate și putere, în mitomanie nu există un câștig specific, iar condiția este internă. S-a observat că tulburarea de personalitate Haltolose este puternic legată de mitomanie. Spre deosebire de cazurile de personalitate histrionică, mincinoșii patologici sunt mai dramatici verbal decât flamboianții sexuali. În timp ce narcisiștii cred că au atins perfecțiunea și le lipsește empatia pentru alții, persoanele cu mithomanie nu prezintă aceste lucruri comportamentele antisociale, dar în schimb mint frecvent pentru că simt că viețile lor nu sunt suficient de interesante. Faptul că indivizii care suferă de tulburare de personalitate borderline fac amenințări sinucigașe goale sau acuzații false de abandon este rezultatul încercărilor lor de a face față sentimentelor de abandon, maltratare sau respingere. Mincinoșii patologici nu se simt respinși; ei au un nivel ridicat de stimă de sine care îi ajută să mintă cu succes.
