Sindromul Asperger Ce este sindromul Asperger?
Sindromul Asperger Ce este sindromul Asperger? De asemenea, considerat a fi o formă de autism cu funcționare înaltă, sindromul Asperger face parte dintr-un spectru larg de diagnostice numite tulburare de spectru autist sau ASD pe scurt. Tulburarea de spectru autist este o afectiune legata de dezvoltarea creierului care afecteaza modul in care o persoana percepe si socializeaza cu ceilalti, cauzand probleme in interactiunea sociala si comunicare. Persoanele cu tulburare de spectru autist au dificultăți în ceea ce privește socializarea și abilitățile sociale. Interesele lor tind să fie specifice, au tendința de a urma rutine rigide și de multe ori arată comportamente repetitive, de exemplu, bătaia din palme. În trecut, sindromul Asperger a fost definit separat de alte tulburări din spectrul autist, deoarece persoanele cu Asperger au fost observate ca având limbaj mediu sau peste medie și abilități intelectuale.
Simptome Care sunt simptomele sindromului Asperger?
Deși simptomele sindromului Asperger sunt paralele cu simptomele altor tulburări din spectrul autist, ele sunt de obicei mult mai ușoare și nu împiedică individul să fie activ în viața de zi cu zi. Simptomele sindromului Asperger includ:
• Dificultăți în stabilirea și menținerea prieteniilor, • A nu fi capabil să înțelegi sentimentele și gândurile altora, adică a nu fi capabil să empatizezi, • Interes obsesiv pentru un număr limitat de subiecte specifice; • Discursul dezorganizat sau direcționarea conversației spre propriul interes; • Incapacitatea de a se concentra asupra a ceea ce vorbește cealaltă parte; • Comportamente motorii repetitive, cum ar fi palmele sau fluturarea membrelor, • Neefectuarea contactului vizual sau menținerea unui contact vizual foarte concentrat; • Dificultatea de a înțelege folosirea limbajului cu sarcasm sau ironie; • Nerespectarea limitelor interpersonale normale așteptate; • Lipsa unui sentiment de intimitate, • Aderența excesivă la rutină, • Neîndemânare, dificultăți în ajustarea sau menținerea tonului vocii corespunzător situației;
• Sensibilitate la stimuli auditivi, vizuali, olfactivi, gustatori sau tactili;
• Lipsa de conștientizare socială și lipsa de interes în socializare; • Există o incapacitate de a înțelege limbajul corpului, lipsa expresiei faciale atunci când se exprimă și lipsa utilizării expresiilor faciale sau utilizarea exagerată a expresiilor faciale.
Metode de diagnosticare Cum este diagnosticat sindromul Asperger?
Diagnosticul de tulburare de spectru autist ar trebui să fie întotdeauna făcut de profesioniști special instruiți pentru aceasta. Pediatrii sunt de obicei cel mai bine instruiți și echipați pentru a examina cu precizie modelul de dezvoltare al copilului și punctele forte și punctele slabe relative. Specialiștii care pot diagnostica tulburarea de spectru autist includ pediatri, psihiatri copii și neurologi, poate fi necesar să se consulte unul sau mai mulți dintre acești specialiști în procesul de diagnosticare a tulburării de spectru autist. Acest lucru poate necesita timp, dar va ajuta să obțineți mai multe informații despre starea individului și va facilita găsirea unui sprijin suplimentar. În timpul procesului de diagnosticare, medicii vor pune diferite întrebări pentru a face observații cu privire la comportamentul copilului. Aceste întrebări vor determina mai întâi care sunt simptomele copilului și când au apărut pentru prima dată. Ei vor încerca, de asemenea, să determine când copilul a învățat pentru prima dată să vorbească și cum comunică, dacă el sau ea este foarte concentrat pe orice subiect sau activitate, dacă are prieteni și cum interacționează cu ceilalți. În urma acestor întrebări, medicul observă copilul în diferite situații pentru a vedea la prima mână cum comunică și se comportă copilul.
Metode de tratament Cum se tratează sindromul Asperger?
În prezent, nu există nici un tratament pentru sindromul Asperger. Nici nu există remedii la domiciliu sau suplimente pe bază de plante care au fost dovedite științific pentru a îmbunătăți sindromul Asperger sau condițiile conexe. Cu toate acestea, există unele intervenții care pot ajuta la gestionarea multor simptome ale afecțiunii, inclusiv depresia, anxietatea socială și tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). Tratamentul pentru tulburarea de spectru autist ar trebui să fie conceput pentru a satisface nevoile individului. Un plan bun de tratament se bazează pe punctele forte ale individului și încurajează creșterea în zonele în care acestea au dificultăți. Pentru a continua să ajutați succesul individual în viață, la locul de muncă și la școală, progresul în starea lor ar trebui monitorizat continuu și tratamentul ajustat după cum este necesar. Afecțiunea este adesea tratată cu o abordare de echipă. Acest lucru înseamnă că va fi necesar să se vadă mai mult de un medic pentru îngrijirea individului. Nu există medicamente prescrise special pentru sindromul Asperger. Unele persoane cu Asperger sau tulburări asociate pot funcționa bine în viață fără a lua medicamente. Dacă medicul prescrie medicamente depinde de simptomele pe care le prezintă individul. În unele cazuri, diferite tipuri de medicamente pot ajuta la gestionarea simptomelor severe ale Asperger. Acestea includ antidepresive, cum ar fi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, antipsihotice și medicamente pentru tulburarea de deficit de atenție. Aceste medicamente au efecte secundare potențial grave, astfel încât indivizii ar trebui să ia doar tipul corect de medicament în doza adecvată, cu sfatul medicului, după ce a vorbit cu medicul lor. Terapiile, inclusiv terapia prin vorbire pentru copii mici și terapia cognitiv-comportamentală pentru adulți, sunt o alternativă bună pentru a explora modalități de îmbunătățire a calității vieții unui individ. Multe persoane cu sindrom Asperger raportează că terapia îi ajută să facă față simptomelor sau altor probleme. Opțiunile de terapie pentru persoanele cu sindrom Asperger includ terapii de familie sau de relație, terapie fizică, logopedie și terapie ocupațională. Terapiile de familie sau de relație pot ajuta individul să construiască relații mai sănătoase cu prietenii și cei dragi. Terapia fizică poate ajuta la îmbunătățirea coordonării și echilibrului unui individ. De asemenea, poate ajuta individul să se concentreze mai bine atunci când se confruntă cu zgomote sau situații care distrag atenția. Terapia prin vorbire poate îmbunătăți capacitatea unui individ de a vorbi la volume adecvate și clare. Terapia ocupațională poate ajuta individul să învețe abilitățile necesare pentru a deveni și a rămâne independent în viața economică și socială.
Sindromul Asperger
Multe persoane diagnosticate cu sindromul Asperger și tulburările asociate obțin succes în viața lor. Alții ar putea avea nevoie de ajutor pentru găsirea sau menținerea unui loc de muncă, a condițiilor de viață și a relațiilor sociale. Multe persoane cu sindrom Asperger se descurcă cel mai bine cu medii și rutine structurate, previzibile. Mulți copii, tineri și adulți cu sindrom Asperger beneficiază de grupuri de competențe sociale și de intervenție comportamentală similară cu forma de terapie comportamentală oferită de Analiza comportamentală aplicată sau UDA pe scurt. Această formă de terapie comportamentală ajută la învățarea comportamentelor pozitive în viața de zi cu zi.
Școala cu sindromul Asperger
Copiii și tinerii cu sindromul Asperger și tulburările asociate au adesea dificultăți în școală. Poate fi dificil să înveți lucruri noi în același timp cu dificultatea de a te concentra sau de a rămâne calm. Unii copii cu aceste condiții pot beneficia sau au nevoie de educație specială sau de cazare școlară pentru a-i ajuta să învețe mai ușor. Părinții și profesorii pot lucra împreună pentru a crea un program individual de educație sau IEP pe scurt. Școala va decide dacă un program individual de educație este necesar pe baza simptomelor copilului. Programele individuale de educație oferă un mediu de clasă mai adecvat, care include rutine regulate, obiective academice, planuri de lecție personalizate, dezvoltarea abilităților sociale și tehnici de auto-control. Rutina zilnică obișnuită îi poate ajuta pe elevi să rămână concentrați și calmi. Obiectivele academice stabilite de repere, cum ar fi trecerea educației fizice sau obținerea unui anumit scor la examenele majore, pot ajuta la concentrarea atenției individului asupra obiectivului. Ghidurile de studiu sau planurile de lecție personalizate, cum ar fi utilizarea căștilor cu lecții audio, pot fi utile pentru individ. Dezvoltarea abilităților sociale, cum ar fi participarea în grupuri și nu întreruperea altora, și tehnici de auto-control, cum ar fi să nu arunce tantrumuri sau să lovească pe alții, va ajuta individul mai târziu în viață. În funcție de dificultățile pe care le întâmpină la școală, copiii pot beneficia și de servicii de educație specială, inclusiv consiliere și nevoi dietetice speciale. Părinții ar trebui să ceară profesorului, consilierului de orientare sau directorului copilului informații despre programele de educație individuală și alte forme de sprijin în școală.
