Sindromul Tourette Ce este sindromul Tourette?
Sindromul Tourette Ce este sindromul Tourette? Sindromul Tourette este o tulburare neurologică în care ticurile apar sub formă de mișcări repetitive sau zgomote nedorite care nu pot fi controlate cu ușurință de către persoana în sine. Persoanele cu sindrom Tourette pot clipi din ochi în mod repetat, pot ridica din umeri sau pot face zgomote neobișnuite sau pot rosti cuvinte deranjante și nepotrivite. Ticurile cauzate de sindromul Tourette pot apărea între vârstele de 2 și 15 de ani. Studiile științifice indică faptul că bărbații sunt de trei până la patru ori mai predispuși să dezvolte sindromul Tourette decât femeile. Chiar dacă nu există o soluție permanentă pentru sindromul Tourette, există o serie de tratamente disponibile. Cel mai important scop al tratamentului este de a reduce semnele și simptomele sindromului Tourette și de a permite oamenilor să-și continue viața de zi cu zi. Ticurile sunt de obicei reduse sau controlate după anii adolescenței.
Cauze Ce cauzează sindromul Tourette?
Cauza exactă a sindromului Tourette nu este încă cunoscută. Experții medicali cred că este o tulburare complexă cauzată de o combinație de factori genetici și de mediu. Cercetările sugerează că neurotransmițătorii, substanțele chimice din creier care transmit impulsuri nervoase, inclusiv dopamina și serotonina, joacă un rol important. Un istoric familial de sindrom Tourette sau alte tulburări ticale poate crește riscul de a dezvolta sindromul Tourette. Bărbații au de trei până la patru ori mai multe șanse de a dezvolta sindromul Tourette decât femeile.
Care sunt complicatiile sindromului Tourette?
Persoanele cu sindrom Tourette duc în mod obișnuit o viață sănătoasă și activă. Cu toate acestea, sindromul Tourette implică adesea dificultăți comportamentale și sociale care pot afecta imaginea de sine a individului. Afecțiunile asociate frecvent cu sindromul Tourette includ tulburări de anxietate, depresie, tulburare de deficit de atenție / hiperactivitate sau ADHD, tulburare obsesiv-compulsivă sau TOC, probleme de gestionare a furiei, dificultăți de învățare, senzații de durere
direct legate de ticuri, în special dureri de cap și tulburări de somn.
Simptome Care sunt simptomele și tipurile de sindrom Tourette?
Cel mai distinctiv simptom al sindromului Tourette este ticurile – mișcări bruște, scurte, intermitente sau sunete. Aceste ticuri variază de la ușoară la severă. În cazurile în care se dezvoltă simptome severe, viața de zi cu zi a individului, comunicarea cu ceilalți și calitatea vieții pot fi afectate în mod semnificativ. Ticurile sindromului Tourette sunt clasificate ca ticuri simple și ticuri complexe. Ticurile simple sunt ticuri care implică mișcări bruște, pe termen scurt și de obicei repetitive și afectează un număr limitat de grupuri musculare. Ticurile complexe, pe de altă parte, se dezvoltă ca modele de mișcare diferite și coordonate și afectează mai multe grupe musculare. Ticurile care afectează mișcarea sunt numite ticuri motorii, iar ticurile bazate pe sunet sunt numite ticuri vocale. În multe cazuri, ticurile motorii încep înainte de ticurile vocale. Cu toate acestea, gama de ticuri experimentate de individ în fiecare caz este foarte diversă. Ticurile motorii simple observate in sindromul Tourette pot include miscari ale gurii si buzelor, miscari ale capului, zgarieturi ale nasului, miscari ale ochilor, clipiri sau ridicari din umeri. Ticurile motorii complexe observate în sindromul Tourette pot include urmărirea unui model specific atunci când pășiți, săriți sau săriți, repetarea mișcărilor pe care le fac alții, îndoirea sau răsucirea, efectuarea de gesturi sau mișcări obscene sau atingerea sau mirosirea obiectelor. Ticurile vocale simple observate in sindromul Tourette pot include curatarea gatului, latratul, ranatul sau tusea. Ticurile vocale complexe observate in sindromul Tourette pot include repetarea propriilor cuvinte sau fraze, repetarea cuvintelor sau frazelor altora sau folosirea cuvintelor vulgare, obscene sau abuzive. Ticurile datorate sindromului Tourette pot varia în frecvență și severitate în aproape fiecare caz. În multe cazuri, ele sunt agravate atunci când individul este bolnav, anxios, excitat, stresat sau obosit. Ticurile pot apărea în timpul somnului. S-a observat că ticurile se schimbă în timp. Ele se agravează, în special în adolescența timpurie și, în multe cazuri, se îmbunătățesc în timpul tranziției la maturitate. În multe cazuri, indivizii raportează o senzație corporală inconfortabilă, cum ar fi mâncărime, furnicături sau tensiune înainte de debutul ticurilor motorii sau vocale, adică un impuls premonitor. Realizarea ticurilor oferă individului un sentiment de ușurare. Persoanele care observă că copiii lor fac mișcări involuntare sau zgomote ar trebui să
consulte un medic pediatru
. Nu toate ticurile la copii indică prezența sindromului Tourette. Mulți copii dezvoltă ticuri care dispar de la sine după săptămâni sau luni. Cu toate acestea, atunci când un copil prezintă un comportament neobișnuit, este important să se identifice cauza și să se excludă problemele grave de sănătate.
Metode de diagnosticare Cum este diagnosticat sindromul Tourette?
Nu există niciun test specific care să poată diagnostica sindromul Tourette. Diagnosticul sindromului Tourette se bazează pe semnele și simptomele pe care le prezintă persoana și pe istoricul pe care îl împărtășesc cu medicul. Pentru a diagnostica sindromul Tourette, medicul efectuează mai întâi un examen fizic și își propune să învețe despre istoricul sănătății pacientului cu diferite întrebări. Persoana care solicită medicului pentru un diagnostic de sindrom Tourette ar trebui să discute toate simptomele pe care le observă în sine cu medicul în timpul acestor examinări și să împărtășească informații despre alte afecțiuni sau boli pe care le-ar putea avea. Există mai multe criterii utilizate în procesul de diagnosticare a sindromului Tourette. În primul rând, aceste criterii includ prezența ticurilor motorii și a ticurilor vocale, chiar dacă nu apar în același timp. Aceste ticuri trebuie să fie declanșate aproape în fiecare zi sau intermitent de mai multe ori pe zi timp de mai mult de un an. Ticurile sunt de așteptat să înceapă înainte de vârsta de 18 de ani. Dezvoltarea acestor ticuri nu trebuie să fie cauzată de utilizarea medicamentelor sau a altor substanțe sau de orice altă afecțiune medicală. În cele din urmă, locația, frecvența, tipul, complexitatea și severitatea ticurilor ar trebui să se schimbe în timp. În unele cazuri, diagnosticul de sindrom Tourette poate fi omis, deoarece semnele și simptomele pot imita alte afecțiuni medicale. De exemplu, clipitul poate fi inițial asociat cu probleme de vedere și mirosuri cu alergii. Deoarece alte afecțiuni decât sindromul Tourette pot provoca ticuri motorii și vocale, medicul poate recomanda studii imagistice, cum ar fi teste de sânge sau RMN pentru a exclude alte cauze posibile ale acestor ticuri.
Metode de tratament Cum se tratează sindromul Tourette?
Nu există un tratament exact cunoscut pentru sindromul Tourette. Prin urmare, tratamentul are ca scop controlul ticurilor care interferează cu activitățile zilnice și funcționarea. În cazurile în care ticurile nu sunt severe, tratamentul poate să nu fie necesar. Medicamentele și terapia sunt
Printre metodele utilizate în tratamentul sindromului Tourette. Medicamentele care ajuta la controlul sau ameliorarea simptomelor ticurilor cauzate de sindromul Tourette includ
medicamente care blocheaza sau reduc dopamina, medicamente cu deficit de atentie / tulburari de hiperactivitate, antidepresive si medicamente antiepileptice. Medicamentele care blocheaza sau reduc dopamina pot ajuta la controlul ticurilor. Posibilele efecte secundare ale acestor medicamente includ creșterea în greutate, mișcări repetitive involuntare și, în unele cazuri rare, depresie severă. Unele injectii cu medicamente pot ajuta la ameliorarea unui simplu TIC motor sau vocal atunci cand este administrat in muschiul afectat de sindromul Tourette. Anumite stimulente utilizate ca medicamente pentru tulburarea de deficit de atenție / hiperactivitate pot ajuta la îmbunătățirea atenției și a concentrării. Cu toate acestea, în unele cazuri, aceste medicamente s-au dovedit a exacerba ticurile cauzate de sindromul Tourette. Medicamentele prescrise de obicei pentru hipertensiune arterială pot ajuta la controlul simptomelor comportamentale, cum ar fi problemele de control al impulsurilor și tantrumurile. Efectele secundare ale acestor medicamente pot include somnolență. Antidepresivele pot ajuta la controlul simptomelor de tristețe, anxietate și TOC, relaxând ticurile care sunt exacerbate de aceste condiții. Cercetările recente arată că unele persoane cu sindrom Tourette răspund pozitiv la anumite medicamente utilizate pentru tratarea epilepsiei. Metodele de terapie pentru a ajuta la controlul sau atenuarea simptomelor ticurilor cauzate de sindromul Tourette includ terapia comportamentală, psihoterapia. Terapia comportamentală pentru ticuri ca intervenții comportamentale cognitive, inclusiv formarea de inversare a obiceiurilor, poate ajuta individul să urmărească ticurile, să identifice impulsurile de stimulare și să învețe să acționeze de bună voie într-un mod incompatibil cu TIC. Psihoterapia poate ajuta individul să facă față sindromului Tourette, precum și altor afecțiuni care însoțesc sindromul, cum ar fi anxietatea, depresia, ADHD sau obsesia. Modificări ale stilului de viață pentru sindromul Tourette Încrederea în sine a unei persoane poate suferi ca urmare a sindromului Tourette. Oamenii care se rușinează de ticurile lor pot ezita să participe la activități sociale, cum ar fi întâlnirile sau ieșirile în public. Ca o consecință indirectă, acest lucru poate crește riscul de depresie și abuz de substanțe. Pentru a face față sindromului Tourette, indivizii ar trebui să-și amintească faptul că ticurile ating de obicei apogeul în adolescența timpurie și se îmbunătățesc odată cu vârsta.
Sindromul Tourette la copii
Viața școlară poate reprezenta provocări speciale pentru copiii cu sindrom Tourette. Pentru a ajuta copilul, părinții ar trebui să ajute la informarea și educarea profesorilor, a șoferilor de autobuz școlari și a altor persoane cu care copilul interacționează în mod regulat cu privire la această afecțiune. Un mediu educațional care satisface nevoile copilului, cum ar fi tutoring unu-la-unu, examene necronometrate
pentru a reduce stresul și clasele mai mici, poate ajuta copilul. Încrederea în sine a copilului ar trebui să fie cultivată, iar interesele personale și prieteniile ar trebui să fie susținute. Ambele pot ajuta copilul să-și construiască o stimă de sine puternică. În plus, un grup de sprijin pentru sindromul Tourette poate ajuta atât părinții, cât și persoana afectată să facă față afecțiunii prin împărtășirea propriilor experiențe.
