Tulburarea de stres post-traumatic Ce este tulburarea de stres post-traumatic? Tulburarea de stres post-traumatic
Tulburarea de stres post-traumatic Ce este tulburarea de stres post-traumatic? Tulburarea de stres post-traumatic este o traumă mentală sau o stare de sănătate mintală declanșată de evenimente care lasă persoana extrem de speriată, îngrozită și neajutorată, adesea apărând într-un mod neobișnuit și neașteptat. Atunci când aceste evenimente provoacă moartea sau rănirea persoanei sau a cuiva apropiat, pot apărea sentimente de frică, teroare și neputință. Evenimente traumatice, cum ar fi dezastre naturale, cum ar fi cutremure, inundații și incendii, traume provocate de om, cum ar fi tortura, războiul și violul, accidente, afecțiuni și boli medicale grave și fatale sau decese neașteptate pot provoca traume mentale la indivizi. Mulți oameni care experimentează sau sunt afectați de astfel de evenimente traumatice pot avea dificultăți temporare de adaptare și de adaptare la circumstanțele și mediul lor. De obicei, oamenii se simt mai bine în timp și cu o bună îngrijire de sine. Cu toate acestea, dacă aceste simptome de stres se înrăutățesc, durează luni sau chiar ani și interferează cu funcționarea zilnică a individului, poate fi tulburare de stres post-traumatic. Obținerea unui tratament eficient cât mai curând posibil după apariția simptomelor și semnelor de tulburare de stres post-traumatic este crucială pentru reducerea simptomelor și îmbunătățirea funcției.
Cauze Ce cauzează tulburarea de stres post-traumatic?
Persoanele de toate varstele pot avea tulburare de stres post-traumatic. Persoanele care experimentează, văd sau învață despre evenimente traumatice, cum ar fi dezastre naturale, cum ar fi cutremure, inundații și incendii; traume provocate de om, cum ar fi tortura, războiul, violența, hărțuirea sexuală sau violul; accidentele; bolile grave și fatale; sau decesele neașteptate pot dezvolta tulburare de stres post-traumatic. Medicii nu sunt siguri de ce unele persoane dezvolta tulburare de stres post-traumatic. Ca și în cazul majorității problemelor de sănătate mintală, se crede că PTSD este probabil cauzat de un amestec de mai multe elemente diferite. Acestea includ experiențele stresante pe care individul le-a avut de-a lungul vieții, cantitatea și severitatea traumei, riscurile moștenite de sănătate mintală, cum ar fi o familie antecedente de anxietate și depresie, temperament (adică trăsături de personalitate moștenite) și modul în care creierul și corpul individului reglează substanțele chimice și
hormonii eliberați ca răspuns la stres.
Ce factori cresc riscul de tulburare de stres posttraumatic?
Anumiți factori pot crește riscul de a dezvolta tulburare de stres post-traumatic. Acestea includ experimentarea unor traume intense sau pe termen lung, experimentarea altor traume, cum ar fi abuzul în copilărie, un loc de muncă care crește riscul de expunere la evenimente traumatice, cum ar fi siguranța, primii respondenți, armata, combaterea incendiilor sau furnizarea de servicii de sănătate, prezența altor probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea sau depresia, utilizarea excesivă a alcoolului sau a drogurilor, lipsa unui sistem bun de sprijin în rândul familiei sau prietenilor și prezența rudelor de sânge cu probleme de sănătate mintală, inclusiv anxietate sau depresie. Profesioniștii din domeniul medical au observat că violența sexuală, abuzul fizic în copilărie, expunerea la agresiune fizică, accidente, expunerea la război și amenințări cu arma sunt printre cele mai frecvente evenimente care duc la dezvoltarea tulburării de stres post-traumatic la indivizi. În plus, atac, jaf, accident de avion, răpire, diagnosticul unei afecțiuni medicale care pune viața în pericol, atacurile teroriste pot duce, de asemenea, la dezvoltarea tulburării de stres post-traumatic.
Care sunt complicațiile tulburării de stres posttraumatic?
Tulburarea de stres post-traumatic poate provoca tulburări la locul de muncă, relații, sănătate, plăcerea activităților zilnice – pe scurt, în întreaga viață a individului – și poate crește riscul altor probleme de sănătate mintală. Acestea includ anxietatea și depresia, tulburările de consum de alcool și droguri, gândurile și acțiunile suicidare și tulburările de alimentație.
Cum de a preveni tulburarea de stres post-traumatic?
Multe persoane pot prezenta simptome similare cu tulburarea de stres post-traumatic, cum ar fi frica, anxietatea, furia, depresia, stresul, stresul, stresul, stresul, stresul, stresul, depresia. vinovăția și incapacitatea de a nu se mai gândi la evenimentul traumatic în prima etapă după recuperarea de la un eveniment traumatic. Aproape toate acestea sunt reacții comune la traume de către indivizi. Cu toate acestea, cei mai mulți supraviețuitori ai traumelor nu dezvoltă PTSD pe termen lung. Obținerea de ajutor și sprijin în timp util poate preveni agravarea reacțiilor normale de stres și transformarea în tulburare de stres post-traumatic. Ajutorul și sprijinul necesar aici poate însemna întoarcerea la membrii familiei și prietenii care vor asculta individul și vor oferi confort.
Un psiholog sau un psihiatru ar putea fi necesar să fie consultat pentru terapie pe termen scurt. Unii oameni ar putea găsi util să caute refugiu în comunități cu propriile lor credințe.
Sprijinul din partea altora prin toate aceste metode poate împiedica individul să apeleze la metode nesănătoase de a face față, cum ar fi consumul de alcool sau droguri.
Simptome Care sunt simptomele și tipurile de tulburare de stres posttraumatic? Semnele
și simptomele tulburării de stres post-traumatic încep de obicei în termen de o lună de la un eveniment traumatic, deși în unele cazuri simptomele pot să nu apară decât după ani de la eveniment. Aceste simptome pot provoca probleme semnificative în viața socială sau profesională a individului și în relațiile personale. Ele pot interfera, de asemenea, cu capacitatea individului de a duce o viață de zi cu zi normală. Simptomele tulburarii de stres post-traumatic sunt de obicei impartite in mai multe tipuri diferite: Retrairea, adica rememorarea, evitarea, hiperexcitarea, adica gandirea si schimbarile negative in starea de spirit si reactiile fizice si emotionale. Semnele și simptomele pot varia în timp sau pot varia de la persoană la persoană. Simptomele retrairii sau reamintirii includ vise sau cosmaruri dureroase despre evenimentul traumatic, stres emotional sever sau reactii fizice la orice lucru care aminteste individului de evenimentul traumatic, retrairea evenimentului traumatic ca si cum s-ar intampla din nou sau amintiri dureroase recurente, nedorite ale evenimentului traumatic. Simptomele și semnele evitării includ evitarea activităților, a persoanelor sau a locurilor care amintesc individului de evenimentul traumatic sau încercarea de a evita să se gândească sau să vorbească despre evenimentul traumatic. Simptomele schimbărilor negative în gândire și stare de spirit datorate suprastimulării includ gânduri negative despre sine, alte persoane, viitorul sau lumea, probleme de memorie, inclusiv incapacitatea de a reaminti elemente importante ale evenimentului traumatic, dificultăți în menținerea relațiilor strânse cu alte persoane, lipsa de speranță, sentimentul de deconectare de familie și prieteni, pierderea interesului pentru activitățile care au avut odată parte, dificultatea de a experimenta emoții pozitive, amorțirea emoțională. Simptomele schimbărilor în reacțiile fizice și emoționale datorate suprastimulării includ ușor de speriat sau speriat, întotdeauna alert la pericol, comportamente auto-distructive, cum ar fi consumul de prea mult alcool sau conducerea prea rapidă, dificultăți de somn, dificultăți de concentrare, iritabilitate, izbucniri de furie; comportament agresiv, vinovăție excesivă sau rușine. Simptomele tulburării de stres post-traumatic la copiii cu vârsta de 6 ani și mai mici includ reluarea evenimentului traumatic sau a elementelor evenimentului traumatic prin joc, precum și vise înfricoșătoare, cu sau fără elemente ale evenimentului traumatic. Intensitatea semnelor și simptomelor tulburării de stres posttraumatic se poate schimba
în timp. Atunci când o persoană este mai stresată în general sau când se confruntă cu amintiri despre ceea ce a trecut, acestea pot arăta tot mai multe simptome de PTSD. De exemplu, sunetul unui motor poate declanșa un moment de conflict, sau văzând un raport de știri despre agresiunile sexuale la știri poate determina individul să se simtă din nou atacat. Persoanele care au gânduri și sentimente tulburătoare despre un eveniment traumatic mai mult de o lună ar trebui să consulte un psiholog sau psihiatru dacă sunt deosebit de severe sau dacă simt că au dificultăți în recâștigarea controlului asupra vieții lor. Începerea tratamentului cât mai curând posibil poate ajuta la prevenirea agravării simptomelor PTSD. Este important pentru persoanele care au gânduri suicidare să ajungă la un prieten sau la o persoană iubită și de încredere, să facă o programare la un psiholog și să utilizeze linii telefonice de urgență pentru sinucidere. De asemenea, este important ca oamenii care sunt conștienți de existența indivizilor în această situație să îi ajute. În special pentru persoanele care se află într-o situație în care se pot răni sau pot încerca să se sinucidă, este de mare importanță pentru sănătatea individului să contacteze numărul de urgență 112 sau, dacă se poate face în condiții de siguranță, să le ducă la serviciul de urgență al celui mai apropiat spital.
Metode de diagnosticare Cum este diagnosticată tulburarea de stres post-traumatic?
În procesul de diagnosticare a tulburării de stres post-traumatic, medicul va efectua mai întâi un examen fizic pentru a verifica prezența oricăror probleme medicale care pot provoca simptomele individului. El sau ea va efectua, de asemenea, o evaluare psihologică în care se discută evenimentul sau evenimentele care au cauzat simptomele. În condiții normale, un diagnostic de tulburare de stres post-traumatic necesită expunerea la un eveniment traumatic. Această expunere poate lua multe forme diferite. De exemplu, individul poate experimenta direct evenimentul traumatic sau poate fi martor personal la evenimentul traumatic care se întâmplă altora, poate afla că cineva apropiat a experimentat sau este amenințat de un eveniment traumatic sau poate fi expus în mod repetat detalii explicite ale evenimentelor traumatice. Un diagnostic de tulburare de stres post-traumatic poate fi făcut dacă problemele cu care se confruntă individul persistă mai mult de o lună după expunere, provoacă probleme semnificative și dizabilități în capacitatea de a funcționa în viața socială sau afectează negativ mediul de lucru sau relațiile
Metode de tratament Cum este tratată tulburarea de stres post-traumatic? Tratamentul pentru tulburarea de stres post-traumatic
are scopul de a ajuta individul să-și recapete un sentiment de control asupra vieții sale. Principala metodă de tratament utilizată este psihoterapia. Medicamentele pot fi folosite și pentru a susține acest lucru. Combinarea acestor modalități de tratament va ajuta individul să-și îmbunătățească capacitatea de a face față simptomelor, să gândească mai bine despre ei înșiși, despre alții, despre viitor și despre lume, să învețe modalități de a face față în cazul în care simptomele reapar, să trateze alte probleme legate de experiențele traumatice, cum ar fi anxietatea sau depresia, și pentru a evita abuzul de alcool sau droguri. Metoda principală de tratare a tulburării de stres posttraumatic este psihoterapia. Diferite tipuri de psihoterapie, numite și terapie conversațională, pot fi folosite pentru a trata atât copiii, cât și adulții cu simptome de tulburare de stres posttraumatic. Există diferite tipuri de psihoterapie în tratamentul PTSD. Terapia cognitivă este o terapie de vorbire. Ajută individul să recunoască modurile de gândire blocate, adică modelele cognitive, de exemplu credințele negative despre sine sau riscul ca lucrurile traumatice să se întâmple din nou. În tratamentul PTSD, terapia cognitivă este adesea utilizată în combinație cu terapia de expunere. Terapia prin expunere ajută individul să se confrunte în siguranță cu situații și amintiri pe care le consideră înfricoșătoare. În acest fel, individul poate învăța să se ocupe de ele în mod eficient. Terapia prin expunere poate fi deosebit de utilă pentru persoanele care retrăiesc evenimente din nou și din nou și sunt afectate de coșmaruri. EMDR, sau Eye Movement desensibilization and Reprocessing este o abordare psihoterapeutică eficientă și puternică pentru tratamentul tulburării de stres post-traumatic. EMDR combină terapia prin expunere cu o serie de exerciții de mișcare ghidată a ochilor care ajută individul să proceseze amintirile traumatice și să schimbe modul în care acestea reacționează la ele. Un terapeut specializat poate ajuta individul să dezvolte abilități de gestionare a stresului care să-l ajute să facă față mai bine situațiilor stresante și să facă față stresului în propria persoană vieți. Toate aceste abordări pot ajuta individul să controleze frica persistentă care apare după un eveniment traumatic. Terapia individuală, terapia de grup sau un amestec din ambele pot ajuta individul. Terapia de grup poate oferi o modalitate de a vă conecta cu alții care trec prin experiențe similare. Diferitele tipuri de medicamente utilizate în tratamentul tulburării de stres post-traumatic pot ajuta individul să îmbunătățească semnele și simptomele tulburării. Medicamentele
utilizate pentru aceasta includ antidepresive și medicamente anti-anxietate. Antidepresivele pot fi eficiente în a ajuta indivizii să facă față depresiei și simptomelor de anxietate, precum și îmbunătățirea problemelor de somn și de concentrare. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) pot fi utilizați pentru a trata tulburarea de stres post- traumatic la recomandarea medicului. Medicamentele anti-anxietate pot fi utilizate pentru a ameliora anxietatea severă și problemele asociate. Cu toate acestea, deoarece unele medicamente anti-anxietate au potențialul de abuz, este de obicei adecvat să le utilizați doar pentru o perioadă scurtă de timp. Atunci când se tratează PTSD, individul și medicul ar trebui să lucreze împreună pentru a găsi cel mai bun medicament pentru simptomele specifice ale individului și starea cu cele mai puține efecte secundare. Cu medicația potrivită, individul poate experimenta o îmbunătățire a stării de spirit și a altor simptome în doar câteva săptămâni. Cu toate acestea, orice efecte secundare sau probleme cu medicamentele trebuie raportate imediat medicului. Acest lucru va ajuta la determinarea dozei adecvate și a medicamentelor.
Modificări ale stilului de viață și sprijin pentru tulburarea de stres posttraumatic
Persoanele ale căror vieți sunt afectate de stres și alte probleme cauzate de un eveniment traumatic ar trebui să consulte un medic sau un profesionist în domeniul sănătății mintale. Oamenii nu trebuie să încerce să gestioneze singuri povara PTSD. Cu toate acestea, există o serie de pași pe care indivizii îi pot lua pentru ei înșiși, pe măsură ce continuă tratamentul pentru PTSD. În primul rând, trebuie urmat planul de tratament prescris de medic. Deși poate dura ceva timp pentru ca individul să beneficieze de terapie sau medicamente, tratamentul este adesea eficient și, în multe cazuri, majoritatea oamenilor se recuperează. Individul ar trebui să-și reamintească faptul că acesta este un proces și va necesita timp. Urmarea planului de tratament și comunicarea regulată cu profesionistul în domeniul sănătății mintale va duce la progres. Oamenii nu ar trebui să-și aleagă singuri medicamentele. În special, trecerea la alcool sau droguri pentru a amorți emoțiile nu este sănătoasă sau eficientă pe termen lung. Dimpotrivă, poate duce la probleme mai mari și poate preveni vindecarea reală prin împiedicarea metodelor eficiente de tratament. Individul ar trebui să petreacă timp cu oameni care îi susțin, membri ai familiei, prieteni sau orice se simte bine pentru ei. Simpla împărtășire a timpului cu cei dragi, fără a vorbi despre situație, poate aduce vindecare și confort. În plus, aderarea la un grup de sprijin și învățarea din experiențele altora care au trecut prin situații similare pot fi reconfortante. Învățarea despre tulburarea de stres post-traumatic poate permite individului să
înțeleagă ceea ce simte și apoi să-l ghideze pentru a dezvolta strategii de coping pentru a vă ajuta să răspundeți în mod eficient. Individul ar trebui să aibă grijă de el însuși, să se odihnească suficient, să urmeze o dietă sănătoasă, să facă exerciții fizice și să-și facă timp să se relaxeze. Este important să evitați cofeina și, în special, nicotina, care poate agrava sentimentele de anxietate. Persoanele care se simt anxioase pot face o plimbare rapida sau se pot bucura de un hobby pentru a se concentra pe vindecare.
